Bateria Tirpitz (partea a II-a)

Ne intoarcem astazi la locatia fostei baterii Tirpitz. Operatiunea nu s-a incheiat dupa prima descindere, munca de adunare de date si identificare a obiectivelor este in desfasurare. De data aceasta fac echipa cu un prieten, un impatimit al fotografiei si un mare iubitor al istoriei Constantei, ce ma va ajuta sa surprind aspecte ce mi-ar putea scapa in mod obisnuit.

Nu voi insista asupra buncarului prezentat in prima parte a articolului dedicat fostei baterii Tirpitz. Masuratori, fotografii din unghiuri noi, orice amanunt conteaza pentru identificarea tipului de buncar si a rolului sau in cadrul complexului Tirpitz.

Un detaliu interesant al structurii buncarului – traversele de rezistenta erau realizate din trei profile ɪ alaturate. Tot ce insemana lemn, chiar incastrat in pereti, a fost transformat in carbune in incendiul ce a mistuit bateria ulterior dinamitarii.

Parasim buncarul si ne indreptam spre obiectivele principale ale acestei expeditii, toate aflate la Estul buncarului, “sugerate” cu ajutorul Bing Maps si Google Maps. Speram sa gasim “Tirpitz stuff”, iar increderea nu ne este inselata: la 150 m Est de buncar, din pamant rasar doua aeratoare din beton si doua deschideri verticale catre un put de mari dimensiuni. Unul dintre aeratoare este colmatat, dar celalalt face conexiunea cu o galerie orizontala, la 2,5 m sub nivelul solului.

Ce are mai bun de oferit acest obiectiv abia acum urmeaza – un put de mari dimensiuni, accesibil prin doua deschideri, una mai mare, cealalta mai mica, ambele lipsite de capace. Putul este inundat (pare ca de de multi ani de zile) pe o adancime de cel putin 1 m. Se pare ca deschidere de mari dimensiuni (2,5 m / 1,5 m) se folosea pentru transfer materiale/piese/armament, iar cea mai mica (1 m / 1 m) era destinata accesului personalului militar, fiind si prevazuta cu scari. Nu exista indoiala ca prezenta constructie facea parte din baza Tirpitz – stratul de smoala, specific izolatiei buncarelor, este prezent.

Pe frontul Vestic, putul este prevazut cu un tunel ce pleaca spre buncaul Tirpitz, explorat de noi. Este dificil de stabilit lungimea si traseul tunelului, se pot face insa doua aprecieri: 1 – este conectat la cele doua aeratoare;  2 – lungimea acesteia este mare. Orice cuvant rostit inspre acest put ori intr-unul dintre aeratoare creeaza un ecou impresionant.

Pe unul dintre peretii putului se atarna suporti pentru echipament electric, de asemenea, se observ urmele lasate de traseele cablurilor electrice, aceste se continuau in interiorul tunelului. Se pare ca acest buncar avea rolul de gazdui echipament electric: generator, transformator ori procesare date oferite de antenele radar.

Lipsa echipamentului specific explorarii incintelor inundate ne obliga sa parasim acest obiectiv pentru moment. E timpul sa continuam expeditia noastra la site-ul Tirpitz, urmand sa cercetam o serie de – ceea ce parea via Bing Maps – mici bucati de beton grupate in trei zone paralele. La fata locului s-a dovedit ca asta si sunt: baze de beton epntru sisteme de ancorare a unei foste antene de radiocomunicatie, probabil.

Avem de-a face cu patru urechi de ancorare la sol a cablurilor de sustinere ale antenei; acestea sunt asezate asezate in colturile unui patrat cu latura de 25 m. In centru acestui patrat exista alte patru baze de beton pentru sisteme de prindere cu 4 suruburi. Distanta dintre aceste mici fundatii, de asemenea asezate in forma de patrat, este de aprox. 5 m. Este posibil ca aceste buloane sa fi avut rolul de a fixa antena in sine, ce era apoi ancorata in urechile de prindere exterioare.

Nu se poate afirma cu certitudine daca aceste sisteme de ancorare si antena aferenta faceau parte din baza Tirpitz, dar sunt  sanse foarte mari ca raspunsul corect sa fie afirmativ.

Ce se poate afirma cu certitudine, este ca urmatorul obiectiv, era categoric parte a bateriei Tirpitz. Domnilor, un nou buncar!

In vecinatatea caii ferate, al treilea buncar identificat in area bateriei Tirpitz asteapta vizitatori. Este vorba de un buncar deosebit fata de cele ce se gasesc de regula in zona Litoralului. Accesul se face prin doua deschideri, prevazut cu trepte, pozitionate la capetele unui coridor, pe directia N – S. Bine camuflate de vegetatie, intrarile sunt mai greu de localizat, prin urmare buncarul nu a fost vandalizat, iar omniprezentele PET-uri, intotdeauna prezente chiar si in buncare sigilate, sunt aproape inexistente. Asta nu insemana ca in interior se mai pastreaza ceva, in afara de ziduri si rame de metal, desigur, fara usi.

Dimensiunile buncarului sunt oferite in planul de mai jos, le sintetizam astfel: L/l coridor – 12 m/1,2 m, L/l camere –  8,5 m/4 m, h int – 2 m, grosime plafon – 1,2 m.

Trepetele scarii ne poftesc in coridorul buncarului, aflat la 2 m sub nivelul solului. Primul lucru observat – plafonul cu invelitura metalica, tipic buncarelor germane standard, lipseste. Asta nu inseamna ca uvrajul nu era parte a marii baterii de tun, din contra, este evidenta apartenenta acestuia la baza Tirpitz. Destinatia constructiei este greu de imaginat, cu certitudine nu era un cuib de mitraliera, neexistand nici o gura de tragere.

Constatam cu surprindere lipsa ambalajelor sec. XXI, acesta este cel mai “curat” buncar pe care l-am vizitat (desi pe jos s-a cumulat un strat gros de pamant).

Primul lucru care atrage atentia la intrarea in buncar este o firida pe zidul Estic al coridorului. Nu pare a fi adapostit echipament electric, ci, mai degraba era un spatiu de depozitare.

Imediat dupa firida urmeaza intrarea intr-o camera de largi dimensiuni. O singura clema metalica in mijlocul camerei, unde se afla becul de iluminat. Pe zidule exterior s-a practicat ulterior constructiei o deschidere de 30 x 20 cm, in ce scop… nu pot spune deocamdata. Gura de tragere nu era, deoarece nu exista sistemul de prindere al armei, singurul indiciu este o dara de rugina ce coboara de la acest “vizor” spre podea. In rest… AMR-uri din perioada armatei comuniste, datate 1983 si 1989 [pentru cei mai tineri, AMR = au mai ramas (zile pana la liberare)] .

Se poate ca bucarul sa fi fost “refolosit” de armata romana in perioadat comunismului, si nu imi sprijin ideea numai pe AMR-urile din camera pe care tocmai am vizitat-o.  O noua firida, de data aceasta dotata cu o multitudine de flanse si capete de conducte se afla pozionata pe peretele de Vest al coridorului. Doua profile in U formau un postament pentru… ceva ce “salasluia” in acea firida. Chiar mai interesante sunt cele doua profile dreptunghiulare – unul dintre ele are insciptionat cu vopsea: _.r.267 (_ reprezinta un caracter pe care nu l-am putut identifica). Iar aici apare un mic indiciu, font-ul utilizat nu era cel standard al armatei germane, mie  imi aminteste 9cumva de armatele aliate…

O noua camera se afla pe frontul Estic, identica ca pozitionare si dimensiuni cu cea alaturata, pe care tocmai am vizitat-o. O singura diferenta, nu exista nici o “fereastra”, prin urmare, inauntru e intuneric deplin. Clema corpului de iluminat situata pe tavanul incaperii, si in rest, beton.

Ne indreptam spre iesire, pe parte de Sud a uvrajului. In apropierea capatului coridorului, pe plafon este practicat ceea ce pare a fi un put de aeraj. Aeratorul are iesirea de la suprafata vizibila si protejata cu un grilaj metalic.

Ne despartim de acest buncar cu o multime de intrebari. Design autohton? Care era destinatia acestei constructii, aici, in vecinatatea liniilor de tren, care existau si in anii razboiului? Ce reprezinta conductele din firida? Au acestea conexiune cu antena ce se afla la 50 m de buncar?

La plecare, batranul buncar ne ofera un mic cadou – un instantaneu special: dark & lonely…

 

Expeditia “Tirpitz 2″ a ajuns la capatul drumului, in fata noastra sta noul gard al incintei portului, inexpugnabil “prin mijloace civilizate”. Asta nu ne impiedica sa fotografiem ceea ce pare a fi un alt buncar, din pacate, campul viziual redus nu ne ajuta foarte mult. Ramane un obiectiv pe lista “to do”.

Prezentam nelipsita harta a obiectivelor cercetate.
 [Legenda: A – buncar principal, B – fundatie radar FuMO 214, C – buncar inundat, D – buncar linii tren, E – piloni antena radio]

Iar, la plecare, zona Tirpitz ne ureaza “de bine”…

That’s all folkes! Urmeaza munca de studiu si analiza; exista atat de putine date referitoare la buncarele si cazematele WW2 aflate pe teritoriul Dobrogei, incat orice informatie este nepretuita.

 

Citeste si BATERIA TIRPITZ (partea I)

 

 

ACEST ARTICOL ESTE DISPONIBIL ȘI IN LIMBA: Engleză

55 Comentarii la Bateria Tirpitz (partea a II-a)

  1. Ca de bociei super!!! AM sa incerc daca vremea e buna o patrudnere prin efractie (am devenit specialist in asa ceva :)) ) in buncarul ala din port 😀 Intre timp stau cu un ochi pe ce se intampla la cazino cu buncarul de la Vraja Marii.

  2. Bingo!

    Am avut deci dreptate, ala era locul pentru un pilon radio. Dupa ce se vede din poze as confirma vechimea- pare acelasi tip de beton ca si restul constructiilor, deci pilonul radio tinea de “Tirpitz”.

    “Bunkerul tehnic” ma pune oarecum in dificultate pentru ca nu prea pot sa deduc nimic din poze. Rasuflatorile de pe acoperis sunt de tip german, chit ca mai mult folosite la “B si VF verke” nu la “Regelbauten”. Putul e complet nestandard. E drept, exista destule modele de bunkere care aveau iesiri de urgenta prin puturi cu trepte precum cele din poze dar nu stiu ca vreunul sa fi avut si capac (cum par sa sugereze cornierele de la gura putului) sau sa fi avut un put pentru echipament mai mare alaturi. Cat despre destinatie, poate intr-adevar sa fie un bunker tehnic, dar poate sa fie la fel se bine si un bunker pentru apa in genul “646 Wasservorratstand” adaptat. In orice caz, avem de a face cu un “SK” (categoria de rezistenta “Sonderconstruktion”, fie el “B” sau “Vf”.

    Bunkerul de la calea ferata este 100% un bunker pentru munitie tip “Regelbau Vf 7a”.
    http://www.fortiff.be/regelbau/index.php?page=v7a

  3. Eu vad alta posibilitate, rezultata din fotografia ta – cuibul ala de observatie cocotat pe stalpul din segmente metalice se prindea in micile fundatii din beton “E”. Ca urmare, tunurile se aflau imediat la N de turnul de observatie, in vecinatatea caii ferate. Poza e facuta intre tunurile 1 – 2/3, privind de la N la S. E doar o supozitie.
    Eu unul mai astept sa adun informatii, abia apoi creionez ceva. Avem prea putine date la acest moment, partea buna este ca, surprinzator, reusim sa adunam noi informatii.
    Altfel, eu sunt un spirit sceptic, nu cred in basme cu buncare WW2 de zeci de km in Romania, scaune electrice descoperite la WTC etc. Nemtii nu construiau ca sa creeze mistere generațiilor viitoare, ci pentru a fi eficienti in lupta. Daca un tobruk singuratic era de ajuns, atat faceau. E normal, resursele erau limitate si se duceau cu precadere spre frontul de Est, URSS.
    In zona Tirpitz mai exista indicii de analizat, sunt convins. Bazele tunurilor au fost dinamitate, apoi s-au adunat bucatile de beton, fierataniile, s-a tras brazda si… iata, nici urma de tun.
    Ce e cu totul intrigant este ca tatal unui prieten sustine ca se juca CU TUNUL de 280 de la Tirpitz la sfarsitul anilor ’60, cand era liceean! Ma rog, cu epava tunului, insa ceea ce conteaza este ca zona nu era interzisa civililor, iar tunul nu fusese luat de acolo.

    • cat de sigura e faza cu tunul in anii ’60. In scurta istorie a bateriei care descriso din informatiile laute de pe site-urile din strainatate spune sec ca a fost distrus si puct. Nu exista detalii legate de ce s-a intamplat cu tunurile.

          • Reconstruita – nu cred, ce semnificatie ar avea o cladire construita in 2013, care are simpla calitate de a semana cu cea originala ? N-ar avea nici o valoare istorica.

            Amenajata – da! Sunt deja 3 buncare + radarul, care se pot amenaja usor, cu bani putini. Iar in locul componentelor care nu mai exista ar putea planta panouri cu o poza mare si o scurta prezentare. Ce ar putea sa re-… ar fi sa aduca un tun identic de printr-un muzeu, de undeva.

            N-ar fi cine stie ce, dar ar sugera macar turistilor straini ca inainte de a fi parte din “blocul comunist”, din Europa inapoiata, cum ne stiu ei, am jucat in prima liga, varf de atac!

    • Da, absolut de acord – bataria Tirpitz era intr-adevar un complex pavilionar de cateva bunkere si trei puturi deschise in care erau tunurile, in mod sigur ne era nimic mai mult acolo.
      Poza aceea e noua pentru mine. De unde vine?

      Oricum, asta rezolva misterul “pilonului radio” – e intr-adevar baza foisorului ce se vede in poza.
      Pe de alta parte, am urmatoarea intrebare – cat de sigur este ca poza respectiva NU este in oglinda? Am destule poze din cel de-al doilea razboi mondial care sunt in oglinda din greseala din cauza procesului in care se trecea de la negativ la printurile pe hartie, prin contact direct – cum nu exista nici un semn pe film ca sa arate cum venea de fapt originalul si daca tipul de la laborator nu putea sa-si dea seama din context cum trebuie sa-l tina, atunci poza iesea in oglinda pe print.

      Intreb asta pentru ca, pana acuma, pur si simplu privind urmele din satelit, am ajuns destul de sigur ca puturile de tunuri se aflau in campul aflat la sud de bunkere. Din satelit dar mai ales din avion, pe Bing, se vad destul de clar trei urme circulare cu cate o poteca ce le lega de drumul principal NS din zona. Daca poza este in oglinda, atunci supozitiile mele s-ar potrivi exact cu ce se vede acolo.

      Nu numai, dar pe Bing par sa se vada doua urme care ar corespunde bine pozitiilor toretice pentru doua bunkere de munitie, asa cum se vede pe bateriile similare KMB din Zidul Atlanticului. Dupa parerea mea, avem in principal dovezi circumstantiale, dar suntem destul de aproape de a rezolva “misterul”. Bravo, baieti!

  4. wingsofwrath,
    Ai dreptate, acum am privit poza bateriei Tirpitz cu mai mare atentie. Fotografia nu este in oglinda, ci foisorul este in prim plan, inaintea celor doua tunuri! Acestea se aflau intr-adevar la sud de foisor. Despre al treile tun de 280 mm nu stiu ce sa spun, daca se afla in spatele fotografului (si la N de foisor) sau era decalat E – V si a iesit din cadru.
    Asa este, avem dovezi circumstantiale deocamdata, dar sunt convins ca vor aparea si altele (va urma si treia si ultima expeditie), astfel incat sa incercam sa le filtram si sa le punem cap la cap.
    Si nu in ultimul rand, multumiri pentru ajutorul de importanta cruciala oferit la munca asta de reconstituire a unei particele de istorie.

  5. am facut rost de nsite poze din WW2 din celebra zona la vii. Tunul apre sa fie de 10.5. daca e de 10.5, si cum aia din poza sunt clar germani cred ca pozele sutn ale 789.Kusten Artillerie care aveau 3 tunuri de 10.5 la vii…
    2 intrebari ce naiba carau aia pe plaja si ce e platforma aia de pe apa?

  6. Cautand pe internet informatii despre bateria Tirpitz(am fost si eu interesat de bunkere o vreme), am gasit niste informatii si cred ca v-ar fi utile.
    Extras din “BATERIA NAVALĂ GERMANĂ TIRPITZ, ELEMENT PRINCIPAL PENTRU ÎNTĂRIREA PUTERII COMBATIVE A ARTILERIEI ROMÂNEŞTI ÎN RĂZBOIUL ANTISOVIETIC” de Comandor Nicolae PETRESCU: “Bateria „Tirpitz” se afla amplasată pe malul Mării Negre la cinci km. sud Constanţa şi ocupa o suprafaţă de formă dreptunghiulară având baza de doi km şi lăţimea de un km.Personalul bateriei era format din şapte ofiţeri, 30 de subofiţeri şi 300 de marinari (echipaj). Avea trei piese (tunuri) de 280 mm calibru, dispuse la o distanţă de 250 m una de alta. Pentru fiecare tun exista o magazie de muniţii aşezată înapoia tunului la circa 300 de metri. Muniţia era adusă de la magazii la tunuri prin linia Decanville tractată de locomotive cu motor Diesel. În partea stângă a bateriei era dispus postul de comandă. Existau două centrale de tir, una principală aşezată între postul de comandă şi primul tun şi alta secundară poziţionată sub postul de comandă. Bateria dispunea de locuinţe pentru servanţi, subofiţeri şi ofiţeri de post, sanitar de ajutor, de infirmerie şi de adăposturi pentru vehicule. Legătura dintre tunuri şi diferire clădiri era asigurată de şosele pavate cu scânduri de brad. Magazia de muniţii, centralele de tir, locuinţele, postul de comandă etc. erau îngropate şi căptuşite cu lemn” .
    Nu mai tin minte exact site-ul de unde am gasit-o dar stiu ca am gasit-o cautand pe net bateria Tirpitz

            • Felicitari si spor la treaba, ca acolo e mult de munca, dar aia nu e Lange Brun, cred ca trebuie sa editezi titlul pe Urban.
              M-am jucat in copilarie in cazematele alea si ma mir ca nu le stiai. Acum sunt magazii cu muraturi si garaje, dar raman foarte importante, pentru ca mai pastreaza (unele) usile originale.
              Lange Bruno se afla in alta parte, daca te uiti pe harta cu atacul distrugatoarelor sovietice ai sa-ti dai seama pe unde se afla pozitionata.

                • Nu stiu ce erau, probabil depozite de munitie si armament, ca nu aveau guri de tragere. Cand am intrat eu in ele aveam vreo 16 ani, era imediat dupa revolutie si nu eram constient de importanta istorica a constructiei.
                  Ala pe mai multe nivele e cel cu garaje deasupra (Asta daca nu au demolat garajele intre timp)?
                  Cred ca e cel mai vast sistem de buncare din Dobrogea acolo. Ai lucrare mare 😀

                  • alea 4 in li nie sunt flak’uri am s apun si planul lor. Flakuri cu un buncar pt munitie anexa, mai putin asta. Asta e complet diferit la interior. Desi are spatii pentru munitie, coboara sub pamant mult :))
                    Si nu are nici un garaj pe el. Parcari da, insa garaje nu si niic nu se vad urme ca ar fi fost garaje. Este cum pornesti dinspre cap de linie poarta 2 prima “potcoava”

                    • Ma gandesc ca au facut parte din baterie…, “complexul” tirpitz era 2km pe 1 km, iar aici sunt prea grupate, iar punctul ala de control (unde e statia RATC) pare a fi intrarea in complex…

                    • sunt flakuri sigur. pentru ca in potcoava e gol si pe interior potcoava are forma hexagonala, iar ca sa intrii in golul ala mergi pe culoarele laterale care au 4 usi spre gol. Si ala e imens, insa ma surprinde ca la exterior arata ca celelalte 3, insa la interior e complet diferit. Cat de adanc ai fost in el?

                    • am realizat o schita a buncarului

                      http://i1194.photobucket.com/albums/aa369/UrbanCt/planbuncar.jpg

                      *cu gri deschis avem exteriorul, flak-ul şi cele două culoare descoperite de acces la uşile de intrare în buncăr
                      *cu gri închis avem nivelul 0
                      *cu roşu avem scări din beton (acces la nivelul -1 şi nivelul -2)
                      *cu grena avem scară metalică cu balustradă
                      *cu verde avem trape de acces
                      *cu mov avem cele două denivelări de pe acoperişul buncărului
                      *cu negru avem pereţii buncărului de la nivelul 0
                      *cu kaki avem nivelul -1
                      *cu albastru avem pereţii nivelului -1
                      *cu linie punctată traseul posibil al pereţilor de la nivelul -1

  7. Buna ziua, am dat intampator azi peste articolele dumneavastra legate de linia Tirpitz. Pe la jumatatea lecturii mi-am adus aminte de o excursie pe care am intreprins-o in Agigea la rezervatia de dune. Acolo printre dunele care mai exista am gasit o serie de bunkere si constructii foarte mari din beton dar si patru lacasuri de tun de forma circulara cu diametrul de 8 – 10 metri. Parintii mi-au povestit ca prin anii ’50 – ’60 dunele inca erau “libere” si masurau 7-8 metrii inaltime. Astfel pare locul ideal pentru a ascunde niste tunuri de aparare a coastei, facandu-le practic invizibile de pe mare.
    Am cateva poze cu ele iar daca imi dati o adresa de mail le pot trimite

    Cu stima
    Alexandru Bocunescu

    • Buna ziua,
      Va multumesc pentru interpelare si pentru dorinta de a sustine demersul nostru. Intr-adevar, la Agigea activa o puternica baterie de coasta (a Armatei Romane); este, de altfel, prima care a deschis focul asupra distrugatoarelor sovietice Moskva si Harkov. Pozitia sa “ascunsa” ii permitea sa execute foc asumandu-si un risc relativ mic de a fi lovita de un obuz inamic.
      Nu am reusit sa ajung in zona aceea in decursul anului, iar, acum, vremea nu mai permite acest lucru, asa incat fotografiile dvs. sunt mai mult decat binevenite.

      Astept fotografiile pe adresa , va multumesc anticipat.

      Sarbatori fericite.

      • le-am trimis, din pacate in acel moment fotografiam dunele si flora din zona, eram mai putin interesat de sistemul de aparare.

        Sarbatori fericite

        • Am primit fotografiile. Extraordinare, se pare ca, daca este vorba de fosta bateria Elisabeta, sistemele de alimentare cu munitie si buncarele auziliare au supravietuit. Iar totul este foarte bine documentat cu harti si localizare exacta. Felicitari!
          Cu permisiunea dvs, dupa ce voi descinde si eu la fata locului, am sa public unele fotografii dintre cele pe care mi le-ati trimis, in cadrul unui articol dedicat acelei locatii.

          • Aha, deci se preconizeaza o plimbare pana la Elisabeta? Mult succes! Din cate pot sa vad din noile poze puse pe Google Maps exista inca destule chestii interesante pe acolo, printre care doua bunkere cu tobruk-uri (sau cupole de observatie caroara le-au fost furate cupolele, nu putem fi siguri fara o descindere la fata locului), o pozitie clara de AA usoara identica cu cele de la Carrefour, si cel putin unul dintre puturile de tunuri legat cu o transee betonata de un depozit de munitie.

  8. In acest moment pot sa confirm faptul ca va exista si o partea a III-a a articolului dedicat Bateriei Tirpitz. In ultimele luni am analizand franturi ale unor documente inedite, marturii ale istoricilor (rusi si germani), de asemenea, am continuat cercetarile la locatia fostei baterii, cautand, asemenea unui detectiv ce revine la locul crimei, ceva ce ne-a scapat initial, o perspectiva inedita.
    O noua viziune, sprijinita de documente si de ceea ce cunoastem despre practica militara a acelor ani, incepe a se evidentia. Voi reveni in momentul in care totul va capata congruenta si forma stiintifica. Deocamdata, ce pot spune este ca detin dovada irefutabila a faptului ca aceea ESTE fosta baterie Tirpitz.

    • Confirm cele spuse de tine. Recent am aflat ca tatal unui cunoscut de al meu (omul e profesor acum se apropie de pensie) a lucrat la Tirpitz si mi-a confirma TIRPITZ era la Lazu, MAI MULT mi-a spus ca la movila Sara era o alta baterie.

Lasati un comentariu