Buncare si cazemate WW2 la Vadu, Constanta

In articolele anterioare ne-am concentrat asupra Sudului Constantei, acum este momentul sa analizam sistemul de buncare si cazemate aflat pe plaja localitatii Vadu, din Nordul judetului.
Here we go, on the road again! Constanta – Mamaia – Navodari – Corbu – Vadu… pustiu. Din fericire nu sunt singur in aceasta expeditie, Gabi, un bun prieten, pasionat de istoria si arhitectura Constantei cunoaste zona si are informatii referitoare la existenta buncarelor . Parcurgem satul aparent parasit (probabil barbatii erau la birt si femeile la Biserica).

Singurul obiectiv interesant din localitate, fostul colos industrial numit Intreprindere de Metale Rare este si el pustiu. Candva o fabrica de interes national, pazita de armata, o intreprindere dotata cu utilaje hi-tech importate din Canada. Acum, doar o alta ruina.

Intreprinderea are o istorie sinistra. A fost construita sub supravegherea Securitatii si data in exploatare in 1984. Scopul existentei acestei intreprinderi era extragerea metalelor rare necesare reactoarelor Centralei Termonucleare de la Cernavoda. Erau anii comunismului de tip nationalist, industria romaneasca trebuia sa produca de toate, de la carbuni la computere personale; unele mai proaste decat altele. La IMR Vadu nu s-a facut insa rabat la calitate. S-au importat din Canada utilaje de cea mai inalta performanta, lucru bine gandit, deoarece Canada era si furnizorul tehnologiei CANDU a Centralei de la Cernavoda.

Intreprinderea urma sa extraga metale rare din nisipurile Grindului Chituc, o zona cu adevarat mortala. La propriu! In anii ’50 s-a constatat ca militarii ce deserveau punctele de graniceri de la Grundul Chituc se imbolnaveau subit si prezentau simptome similare cu ale lucratorilor minelor de uraniu din Apuseni. Insusi coordonatorul constructiei IMS,  ing. Stefan Manole (inginer-sef la Barajul Bicaz, Portile de Fier II) a murit de cancer cu metastaze, la un an de la inceperea lucrarilor. S-au derulat o multime de teste sub supravegherea Securitatii, ale caror rezultate sunt inca clasate Secret de Stat.

Dupa 1990, Intreprinderea de Metale Rare a ajuns pe mana lui Stefan Craciunescu, fost ofiter de Securitate (cum altfel?), si a primit numele de Prosidex SRL. Utilajele fostei IMS, importate pe multe milioane de dolari cu doar 6-7 ani in urma au fost dezafectate si vandute la fier vechi. Din miile de lucratori ai intreprinderii ramas doar 40 de angajati, iar obiectul de activitate a devenit… prelucrarea calcarului. In cele din urma, in 2003, intreprinderea s-a inchis definitiv, a fost devalizata in totalitate, iar acum este o ruina cu un aspect lugubru. Insa nu fosta IMS este obiectivul expeditiei noastre. Sa ne continuam drumul, asadar.

Oriunde ai privi, nu zaresti nici tipenie de om. E pustiu si liniste deplina. Un loc de o serenitate ireala, la doar cativa km de nebunia de la Mamaia. Soseaua se ingusteaza intr-atat incat e loc doar de o masina, exista mici refugii in care sa te retragi in caz ca te intalnesti cu un alt vehicul. In cele din urma viram pe un drum de nisip si ne indreptam catre plaja. Suntem chiar pe arealul Grindului Chituc, dar nu avem un contor gamma la noi pentru a masura radioactivitatea. Avem credinta ca zeita exploratorilor de buncare ne va proteja  😀

Si intr-adevar, zeita e galantoana astazi si ne infatiseaza o prima cazemata ! Este vorba de o pozitie de tip tobruk, modificat, de 5 x 5 m.  Deschiderea de foc a tobruk-ului era prevazuta cu un MG ascuns intr-o turela rotativa si “priveste” catre Est, acoperind Nordul plajei localitatii Vadu.

Pe partea opusa a constructiei, catre Vest, este practicata intrarea in cazmata, protejata de un “gard” de beton armat. Probabil, accesul se facea pe o scara ce se putea rabata la interior.  Interiorul este PET-uit corespunzator, vecinatatea potecii catre plaja isi spune cuvantul. As putea spune chiar ca uvrajul  este folosit ca tomberon pentru ambalajele stranse de pe plaja.

Cum era si de asteptat, nu mai exista nici un obiect metalic, in afara de tocurile usilor si de flansele tubulaturii sistemului de ventilatie. Un coridor de aprox. 4 m lungime da catre doua incinte de mici dimensiuni, aflate pe partea dreapta (SE) a coridorului. Planseul este “blindat” cu acel tip de panou metalic specific uvrajelor din timpul WW2.

Prima camera, mica cat o bucatarie de bloc comunist, are ca singur “punct de atractie” o flanse a sistemului de ventilatie a vaporilor de cordita, care comunica cu o evacuare practicata la exterior. O usa masiva, ajunsa demult la topit, izola candva camaruta. Nimic altceva “de raportat”.

Continuam catre capatul coridorului, unde trecem in camera de foc a tobruk-ului. Valurile de PET-uri pe care navigam fac inaintarea anevoioasa.

MG-ul era montat intr-o turela rotativa, iar rama pe care culisa aceasta este inca prezenta. Probabil acelasi tip de armament precum al tobruk-ului de pe faleza Comandamentului Fortelor Navale.

Inainte de a pleca spre urmatorul obiectiv, o panorama 360° a imprejurimilor, chiar de pe acoperisul cazematei. Zona te vrajeste prin salbaticia ei, prin impresia de “complet rupt de lume” pe care o lasa calatorului.

     

(rotiti imaginea < > folosing mouse-ul, scroll pentru zoom)

Lasam in urma tobruk-ul pentru si ne indreptam catre o alt uvraj, identic cu cel pe care tocmai l-am explorat. Doar ca zeii au fost intr-atat de binevoitori, incat “en route” am descoperit mai multe buncare militare, de asemena, datand din timpul WW2. Uneori, drumul este mai interesant decat destinatia.

Primul buncar este o constructie stranie, compusa dintr-un mic tranșeu betonat si “un cuib” din beton cilindric, dotat cu o mica deschizatura de tragere catre directia marii.

Tranșeul, de 5 m lungime, este orientat SE-NV, cu o ramificatie de 2 m catre partea de SV. In capatul tranșeului se afla o cupola cu acoperis masiv, din beton armat de peste 50 cm grosime. In podea sunt fixate doua urechi de prindere metalice ce sustineau probabil afetul mitralierei.

Pe partea dinspre mare, cupola are practicata o deschidere de tragere (actualmente zidita). Mai multe suruburi fixau afetul armei de peretele fortificatiei.

Parasim micul pozitie de mitraliera si ne indreptam spre SV, deoarece, la nici 50 m, zarim un nou obiectiv. Si de aceasta data, este vorba de o constructie mai rara intalnita in Romania – un octogon (ce aminteste de pozitiile flak) ce se prelungeste spre SV cu un culoar descoperit, urmat de un buncar cu doua camarute laterale si, apoi, de un alt culoar, de cealalta parte a buncarului. Totul pare construit pentru accesul vehiculelor, avand o latime si o inaltime mare a culoarelor.

O latura a octogonului este deschisa, si un “sertar” de beton ne duc cu gandul la pozitia flak de la Poarta 5. Aici, insa, totul este supradimensionat, asa incat ideea unei pozitii de tun de artilerie de coasta, cu buncar de munitie propriu, nu pare imposibila. Daca consideram deschiderea octogonului ca opusa directiei de tragere, rezulta ca tunul era indreptat catre mare. Ceea ce e in logica amplasamentului.

Pe zidurile celor doua ganguri sunt practicate un numar de urechi de prindere. Se pot face supozitii asupra rolului acestora – sustinerea unui “acoperis” de camuflaj de exemplu. Daca restul constructiei este cladita din beton armat, lateralele gangurilor sunt construite din pietre si mortar, semn ca nu avea rol de fortificatie.

Buncarul este ingropat intr-o duna de nisip si doar o mica fanta permite sa fotografiem interiorul. Doua ramificatii, perpendiculare pe directia intregului ansamblu al constructiei se observa in prima fotografie.

A doua fotografie prezinta aceeasi locatie, insa privind din cealalta parte a buncarului.

Un nou gang exista de cealalta parte a buncarului, construit cu o curba spre Sud. Urechile de prindere exista si pe zidurile acestui gang. Pe acoperisul buncarului s-a vopsit MA, probabil “Ministerul Apararii”, aceste constructii au fost la un moment dat in inventarele Armatei. Acum sunt doar in posesia hotilor de fier vechi.

In vecinatatea presupusei pozitii de tun se afla doua cladiri in ruina, dintre care una e posibil sa fi fost o anexa, deoarece este acoperita cu smoala. Zidurile sunt, insa, subtiri, asemenea constructiilor civile; in interior nu se afla nimic, cu exceptia a doua flanse de teava, la nivelul solului. Constructii lipsite de relevanta pentru expeditia noastra.

Nu parasim bine zona, ca la 150 m spre SV observam un alt buncar. Trebuie specificat ca toata zona asta se inunda dupa ploaie, asa incat stuful este omniprezent. Pentru a ajunge la buncarul pe care l-am zarit trebuie sa parcurgem o zona de stufaris, asemenea unei trupe de comando.

In sfarsit, “noul” buncar ni se dezvaluie. Surpriza – pare a fi similar cu buncarul – pozitie de tun, pe care tocmai l-am vizitat. Chiar si inscriptia MA este prezenta.

La interior – un mic culoar, cu doua ramificatii stanga-dreapta. Cel din dreapta (NV) se dovedeste a fi un simplu spatiu de 2 x 2 m, in schimb, in partea stanga se afla o camera dotata cu o usa care, candva, se inchidea ermetic. Evident, actualmente usa lipseste, insa si prezenta integrala a tocului  usii este o raritate intr-o tara unde totul se fura.

Doua cioturi de tevi au ramas incastrate in zidul masiv. Rolul ori traseul acestora este imposibil a fi dedus.

Pe zidurile micii camarute gasim o sumedenie de scrijelituri ce, odata cu trecerea anilor, devin ele insele desene rupestre de o anumita importanta istorica: “Nelu 1975″ sau “MAI 195″   😆
Revenind la aspecte serioase, observam plafonul metalic specific uvrajelor germane. O flanse se afla pe peretele dinspre SV al camarei si corespunde cu o alta flansa, aflata pe zidul culoarului. Acesta din urma a fost astupata cu o bucata de tabla si o granitura. Ori nemtii faceau improvizatii, ori Armata Romana a folosit buncarul si dupa razboi.

Pe peretele dinspre NE se gaseste o alta flansa, a carei tubulaturi corespunde cu un ajutaj aflat la exteriorul buncarului. Modelul acesteia este unul diferit de cel standard al tubulaturii de evacuare al vaporilor de cordita. Este de diametru mai mare, are 8 suruburi (in loc de 4), este partial conica. La exterior lipseste ventilatorul, de asemena, lipseste si capatul tubulaturii. Cert este ca rolul sistemului nu era acela de evacuare al vaporilor de cordita, de vreme ce buncarul nu avea gura de foc.

De cealalta parte a buncarului se afla un octogon identic cu cel al pozitiei de tun explorata anterior, doar ca este pozitionat in oglinda. Aici, gangul ce leaga presupusa pozitie de tun de buncar nu mai este vizibil, fiind ingropat sub nisip. “Sertarul” ce avea, probabil, rol de depozitare al obuzelor ce urmau a fi incarcate, este spart de “cautatorii de fier vechi”. In acest caz, de armaturi vechi.

Parasim si acest buncar si ne indreptam spre pozitia tobruk a carei existenta ne era cunoscuta dinainte de descinderea in situ. Din fericire, vremea nu a fost ploioasa in ultimele zile, asa incat ne putem croi drum spre uvraj. Chiar daca asta presupune sa ocolim balti cat un lac mai mic si sa inaintam prin stufaris.

Oare ce imagine ar fi vazut un soldat inamic ce inainta spre cazemata, acum 70 de ani, strecurandu-se la adapostul stufului si rugandu-se sa nu fie reperat? Probabil nu cu mult diferita de aceasta. Intr-un sfarsit reusim sa ajungem.

Uvrajul este identic cu primul prezentat in acest articol, insa speratele mele de a explora un spatiu mai curat, mai putin poluat de “civilizatia” prezentului sunt mai mari, deoarece este pozitionat izolat, in mijlocul campului (mlastinii), si mult mai greu de accesat. De la departare semnele sunt bune – grafiti-ul lipseseste cu nedesavârșire.

Interiorul cazemata se dovedește a fi curat, nu exista PET-uri ori alte ambalaje, insa, ce oroare! Totul a fost vandalizat in mod barbar, ramele fostelor usi au fost taiate cu aparatul de sudura sau smulse din beton. Pana si parte din panoul metalic al plafonului a fost furat.

Betonul, insusi, de zeci de cm, a fost spart la baros doar pentru taia bucati de fier-beton. Pana si flansa sistemului de ventilatie a fost taiata la autogen.  Dementa a atins culmi fara precedent.

Experienta explorarii acestei cazemate mi-a lasat, recunosc, un gust amar. Pana unde poate merge josnicia acestui popor? Sau, mai ales, lipsa de reactie a institutiilor statului. Ce urmeaza, sa se fure bucati metalice din sistemele de racire ale reactoarelor de la Cernavoda?

Intotdeauna am tinut sa nu las nici o urma a vizitelor mele in aceste obiective istorice, militare. Nu am luat niciodata vreun obiect ca amintire, tocmai pentru a nu altera “locul faptei”. Iar altii vin cu barosul si se caca pe istoria romanilor. Pana la urma, poporul asta are exact ceea ce merita.

Sa revenim la expeditia noastra – la capatul culoarului , pe dreapta, exista camera turelei rotative ce adapostea MG-ul.

Un apus romantic, o priveliste superba prin fanta de tragere a unui buncar a carui scop a fost acela de a secera vieti… Nu, aceste constructii nu trebuie venerate, au fost constructii ale mortii, trebuie insa privite ca indicii ale istoriei si analizate cu realism, in cel mai mic detaliu. Daca le luam la baros, ne vom infrupta, ca si pana acum, din minciuna, din istorie scrisa de si pentru regimul aflat la putere.

OK, e timpul sa plecam. O privire spre iesirea din cazemata – atmosfera e încețoșată in Romania sec. XXI…

Parasim “odiosul” Grind Chituc cu o multime de fotografii, cateva raspunsuri si o seama de intrebari. O “prada” bogata de informatii; la un moment dat speram sa le putem pune cap la cap si sa obtinem alte raspunsuri.

Ah, nu putem pleca asa, ceva special, o panorama din turela tobruk-ului vandalizat, la ceas de inserat.

Back on track, lasam in urma Vadu si povestile lui radioactive. Ciudat, din goana masinii, ruinele fostei Intreprinderi de Metale Rare aduc pe undeva cu cele ale reactorului 4 de la Cernobil si… frana! Buncar, undeva pe partea stanga a soselei. Aventura continua!

Este vorba de un pillbox de tipul celui aflat sub terasa Cazinoului, prevazut cu doua guri de tragere, indreptate spre NE si SV. Trecem direct la analiza edificiului: gura de foc directionata catre NE.

O privire spre mediana deschiderilor de tragere; nu pot specifica daca o a treia gura de foc exista sub malul de pamant, as inclina spre un raspuns negativ.

A doua fotografie prezinta fanta de tragere orientata spre SV. Cazemata era dotata cu acelasi tip de mitraliere precum cea de sub terasa Cazinoului (placile blindate ale fantelor de tragere sunt identice), probabil armament Skoda.

Cazemata este complet sigilata, nu exista nici o cale de acces. Asta nu inseamna ca nu vom lasa aparatul foto sa captureze imagini din interiorul buncarului. Privind inapoi, realizez ca am facut poze in interiorul tuturor uvrajelor prezentate, chiar daca unele pareau imposibil de realizat. Si de aceasta data vom folosi “tehnologia patentata Aedificium” a fotografierii prin gura de tragere.

Primele poze, realizate prin fanta de tragere dinspre SV dezvaluie o incinta unde timpul a incremenit. Panze de paianjeni acoperite de praf, semn ca acest buncar nu a mai fost vizitat de decenii. Flanse, ramasite ale periscopului, cleme si suporti metalici spanzura pe pereti, acelasi “peisaj” precum al pilllbox-ului de sub Cazino.

Exista insa si deosebiri majore. Acoperisul este imbracat in invelisul metalic specific uvrajelor germane (toate cele aflate pe faleza Cazinoului au plafon “chel”, beton), cu un strop de originalitate: piesele invelisului sunt intretesute viceversa decat standardul – benzile inguste sunt plasate deasupra benzilor late. Chiar si peretii din dreptul gurilor de tragere sunt captusiti cu aceste panouri.

O usa se afla pozitionata spre NV, perpendicular pe axul soselei. Usa a disparut demult, tocul a ramas la locul lui.

Ne concentram acum asupra gurii de tragere dinspre NE, incercand sa obtinem fotografii dintr-un alt unghi. Si reusim. Dincolo de usa se afla un mic coridor ce da spre iesirea exterioara, actualmente ingropata sub malul de pamant.

 

La exterior, plafonul cazematei lasa sa se vada carcasa periscopului, aflata in stare buna de conservare. Se distige numarul 24 stantat pe carcasa si un orificiu de gresare.

Aici se inchie expeditia coastra in localitatea Vadu. Punem punct prezentarii cu o serie de imagini edificatoare pentru ceea ce inseamana aceasta mica localitate – ruinele  fostului IMR si plaja Vadu. O zona salbatica, realmente pustie, de o frumusete  neîmblânzită.

 

 

 

 

KML-LogoFullscreen-LogoQR-code-logoGeoJSON-LogoGeoRSS-Logo
Vadu, Constanta bunkers

încărcare hartă - vă rugăm aşteptaţi...

Cazemata A: 44.446419, 28.782820
Buncar F: 44.444991, 28.780883
Buncar D: 44.444050, 28.780164
Buncar E: 44.441176, 28.776739
Cazemata B: 44.442735, 28.777109
Cazemata C: 44.443114, 28.731952
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Cazemata A
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Buncar F
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Buncar D
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Buncar E
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Cazemata B
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Cazemata C

ACEST ARTICOL ESTE DISPONIBIL ȘI IN LIMBA: Engleză

31 Comentarii la Buncare si cazemate WW2 la Vadu, Constanta

  1. Aici un sfat dau 😀 Verifica pe satelit zona. Uneori iti scapa chestii daca te duci pe teren direct 😀

    Buncarele alea cu deschizaturi mari si dreptunghiulare sunt garaje.
    Iar octogoanele sunt flak cu garaj. De ce au garaj nu imi pot explica. La fel e cel care l/am descoperit la intrarea in Palazu Mare.
    Si da ai dreptate carligele alea sunt pentru structura de camuflaj…abia acum realizez ca in pozele vechi apar astfel de camuflaje peste puncte aa.

    • azi am avut treaba prin centru si ajung pe strada mircea. ma uit la mare si imi sare in ochi cazemata…celebra cazemata de pe paja. Cum stiam ca am aparatul foto in buzunar nu m-am putut abtine si am zis s adua o fuga pana la ea.

      Concluzia: E un buncar gasraj standard: garaj centrl cu 2 camere laterale. ISA e partial inundat. PArtea buna e ca la interior e complet conservat plafonul original din placi metalice precum si o parte mare din periscop. Plus de asta am gasit si un cuib de mitraliera cu 2 nise pentur munitie la 5m de buncar.

      Au ramas in buncar sistemele de culisare ale usilor. Impresionante…

      Povestea e aici: http://urban-constanta.blogspot.ro/2012/12/buncarul-si-bateria-de-pe-plaja-modern.html

      Insa dincolo de asta mi-a sarit ceva dubios. Aceste doua aerisir amplasate cam la 5 m una de alta. Prima se prezinta bine, cealalta e usor avariata.

      http://sphotos-h.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash3/558786_448312545227174_1339888503_n.jpg

      http://sphotos-f.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc7/380938_448312541893841_1411845671_n.jpg

      Sa fie aerisirele unui buncar ingropat in faleza?

      Ele sunt amplasate pe rapa aici:

      http://wikimapia.org/#lat=44.1778968&lon=28.6555377&z=19&l=0&m=b

      In alta ordine de idei am aflat din sursa sigura si credibila (viceprimarul Fagadau) ca melcul de la Cleopatra imbraca defapt un buncar german din WW2

      • Foarte tare explorarea, de asemenea, e bine ca ai revenit la tel cu rezolutie mai mare sa se poata intelege ceva. Ai descoperit chestii foarte interesante la obiective arhicunoscute, dar pe care le luam ca “granted”. Uite ca ascundeau o sumedenie de lucruri “necartografiate”. Bravo.
        Buncarul “de la poligon”, (asa ii spuneam inainte) a fost deschis de cand il stiu. Bagam in el hainele cand veneam la fotbal pe plaja si asa a fost de vreo 20 de ani incoace – inundat (umezeala, dar fara balti pe coridor si apa in camerele laterale). Atunci insa, nivelul apei era mai mic, se pare ca a crescut acum. Nu imi mai aduceam aminte de prezenta periscopului, asta e cea mai tare descoperire a expeditiei dpmdv.
        Nu stiu ce sa spun, daca era garaj sau altceva, de obicei, astea garaj nu aveau periscop, că nu stiau soferii sa faca localizare si tintire prin instrumente. Apoi, e deschis numai intr-un capat, ceea ce e absurd pentru un garaj militar. Poate se bagau vehicule, dar in vederea incarcarii… Ori era ceva auxiliar, nu stiu.
        Aerisirile alea duc undeva… Care e locatia lor exacta, in parcarea restaurantului, sus, ori chiar pe râpă ?

        • Mi-am scos telefonul din serive:D M-am gandit ca e garaj pentru ca usile clar alunecau in nisele alea…Caz in care sa fie un depozit de ceva?

          Aerisirile sunt chiar pe rapa la 1-1.5 m de placa, exact unde apare plusul ala pe wikimapia

          M-am pus serios pe “cartografiat” si preyentat si buncarele cunoscute pentru ca nu se stie ce se va intampla cu ele, asa ca e bine sa le am la dosar:)) Spre exemplu gurile de tragere ale celor 2 buncare de langa Cazino au fost astupate de rocile folosite la consolidarea faleyei. Asa ca pozele facute de noi…raman in istorie….:D

          • Vorbesti de cele doua buncare scobite in faleza? Trist. Unuia ii lipseste capacul de canalizare si am observat ca e intuneric inauntru, desi cand l-am analizat eu se vedea ceva lumina de la gura de tragere.

              • Fagadau e un tip OK, cu interes pentru istorie. Din pacate, nu stiu ce putere are el in Primarie, ca nu prea e loc de altii…

                Trist @cele doua buncare. Erau obiective pe care eram convins ca le vom analiza din interior (fizic, nu camera foto) si vom face poze prin gura de tragere la exterior. Ar fi fost o premiera. Au rezolvat-o…
                Inseamna ca vor buli si cele doua pillbox-uri de la statuia lui Eminescu. Alea sunt si urate, e posibil sa le ascunda intr-un invelis extrior, si iarasi, pulix fante de tragere.

  2. O chestie e clara – avem de a face aici cu tipuri de bunkere 100% romanesti. Da, se aseamana in anumite detalii cu unele de productie germana, dar sunt clar numai inspirate.
    Astfel ceea ce pana acum numeam eronat “tobruk” e acum sigur ca nu are nici in clin nici in maneca cu “Regelbau VF 58”, deci propun inceperea unei noi clasificari in lipsa unor informatii concrete asupra denumirii lor in timpul utilizarii.

    Astfel, sugerez:

    “Pozitie PM” (pusca mitraliera) – fosta “tobruk modificat” (ca doar acum stim ca e un tip, nu unul singur) cazemata de la Comandament, cele doua cazemate de la Vadu – echipate cel mai probabil cu un ZB vz. 26 cal 7,92×57mm Mauser.

    “Cazemata MG” – cazemata de la drum de la Vadu, cele de la Faleza Cazinoului, cele de pe coasta de la Eforie, etc. Echipate in mod sigur (am avut confirmarea intre timp) cu o mitraliera grea ZB-53 pe afet de ambrazura, cal 7,92×57mm Mauser.

    “Cazemata AT” (antitanc) Sunt cateva bunkere de tun AT echipate cu tunuri de diferite calibre de-a lungul coastei marii negre. Parca cel de la Modern era unul dintre acestea.

    “Pozitii AA deschise” pozitiile AA deschise, precum cele de la Vama Veche sau cea de langa bukerul de la Modern. In general puturi octogonale de beton.

    “Pozitii AA cu adapost” Pozitiile AA de la Carrefour, formate dintr-un bunker intre doua puturi de beton deschise pentru tun.

    “Pozitii Artilerie de Coasta cu adapost” Asemanatoare celor AA cu adapost, dar mai mari. La bateria de 120mm “ELISABETA” la Agigea, la sud de canalul Dunare-Marea Neagra si cele de la Vadu din acest articol – din documente reiese ca aici se afla bateria de coasta de 152mm “MIRCEA”.

    De asemenea, la locurile pentru periscop gaura mai mica nu este un orificiu de gresare, este locul in care venea axul capacului blindat ca acesta sa poata fi deschis din interior, care bineinteles ca a fost primul care a fost saltat si dus la fier vechi… uite aici cum arata si functiona tot utilajul: http://www.youtube.com/watch?v=vrMW9PMFqVE Interesant ca bunkerele astea par sa aiba o ureche sudata in plus pe tubul periscopului, unde probabil se oprea capacul.

    • Am mai putea adauga la lista:

      “cazemata flancare plaja pentru PM” cea de la 23 August si cea de langa granita de la Vama veche.

      “cazemata adapost pentru personal” nu-mi vin exemple specifice, dar in general au o singura usa flancata, si n-au ambrazuri.

      De asemenea, pe langa Corbu e plin de bunkere de care stiam de mai de mult dar nu le-am vizitat niciodata – uite aici: http://wikimapia.org/#lat=44.4329256&lon=28.6902699&z=15&l=0&m=b
      Aici: http://wikimapia.org/#lat=44.4053697&lon=28.6920294&z=15&l=0&m=b
      Aici: http://wikimapia.org/#lat=44.3954046&lon=28.7054619&z=15&l=0&m=b
      sau aici: http://wikimapia.org/#lat=44.3772179&lon=28.6851629&z=15&l=0&m=b
      aici: http://wikimapia.org/#lat=44.3608818&lon=28.690184&z=15&l=0&m=b

      Pe scurt, poti sa te uiti din satelit cam pe unde sunt ca sunt deja mult prea multe ca sa le trec pe toate. Unele s-ar putea sa nu fie WW2 ca am auzit de la un cunoscut ca prin 59, cand era in armata, la Geniu, a mai lucrat si el la cateva, dar…

      • Multumesc pentru identificarea obiectivelor, este adevarat, sunt multe uvraje in acea zona. Problema e ca nu stiu cat chef mai am eu sa bat coclaurile fara nici o finalitate. Toate obiectivele sunt viciate intr-un asemenea hal, incat cea mai mare descoperire poate fi o simpla rama de otel la buza tobruk-ului. Practic, au ramas doar peretii, toate elementele de identificare s-au dus dracu’.
        Oricum, eu n-am sa le pot “cartografia” pe toate de unul singur, fiecare trebuie masurata, localizata pe harta, facute fotografii la rezolutie mare, din multiple unghiuri, nu poze de vacanta microscopice, din care nu intelegi nimic. Iar asta ia timp, iar eu nu mai am demult 20 de ani, am familie, job, sunt obligații.
        Apoi, interesul e, ca sa ma exprim delicat, marginal. Mai mult, dupa toata alergatura si riscurile pe care ti le asumi, munca asta este privita ca o infantilitate. Oamenii seriosi accepta istoria asa cum i-a învățat sistemul politic al momentului.

    • Cred ca nu am fost destul de explicit, la orificiul asta ma refeream. Cel mic, lateral, nu gaura axului capacului.

      http://i45.tinypic.com/25t89d5.jpg

      E interesant ca s-au folosit, partial, tehnici germane la constructia uvrajelor. Plafonul din benzi metalice este identic cu cel al buncarelor din Atlantic Wall. In acelasi timp, modelul ultimei cazemate (cea cu 2 guri de foc) este identic cu al celei de sub Cazino. Numai ca “orășeanca” are plafon lipsit de acoperământul metalic. La fel si cele de la Statuia lui Eminescu. Toate, insa, prezinta acelasi model de placa blindata la gura de foc. E un mixaj de autohton cu tehnica germana si cehoslovaca (ZB-urile). Interesant ce productie erau periscoapele, care erau elemente de mare finete (chiar daca la uvraje se montau modele mult mai simple decat Zeiss Ikon-urile de pe U-boot_uri).
      Referitor la multimea de flanse, aflate chiar in buncare fara gura de foc, (care nu necesitau evacuarea vaporilor de cordita), nu am specificat in articol, asa ca revin. O parte se foloseau la ventilatia propriu-zisa, o alta tubulatura era destinata… sobelor! Buncarele mai mari, unde se adaposteau pana la 10 soldati aveau godin pentru incalzire pe timpul iernii. In plus, mai erau si capete exterioare ale unor tubulaturi care … nu duceau nicaieri, tocmai pentru a crea confuzie in eventualitatea unei incercari de a baga gaz in interior.

  3. Da, de acord cu problemele pe care le intalnesti cand te apuci sa bati coclaurile de bezmetic in cautare de bunkere si cazemate, ca doar stiu si eu cum a fost cu Forturile Bucurestilor si cele de la Cernavoda, ca sa nu mai vorbesc de frontul fortificat Focsani-Namoloasa-Galati.

    Pe de alta parte, eu o sa vin in Constanta pe 17 si o sa stau pana dupa anul nou cel mai probabil, deci o sa pot sa ma duc sa arunc eu o privire daca e. Daca e sa stabilim o tipologie, atunci nu cred ca e nevoie sa le masuram pe toate. E buncar tip “cutare”. Il treci pe harta, ii faci o poza, treci mai departe. Pe de alta parte as vrea sa iau la ruleta profesionist pe cate unul din bunkerele tip, eventual sa-i fac planurile si un model 3d.

    Bineinteles ca in momentul in care s-au apucat sa proiecteze bunkerele s-au uitat in principal la ce fac nemtii, pentru ca ei aveau mai multa experienta, si au folosit tehnica din dotarea armatei romane pentru a le echipa.

    Aha, nu stiam la ce te referi si era greu de vazut in poza- ai dreptate, aia intr-adevar pare o gaura de gresaj pentru axul capacului.

    Periscoapele probabil ca erau copii romanesti ale celor germane, facute la IOR, care de altfel era si pe vremea aia un fabricant de instrumente optice de inalta clasa. Am avut ocazia sa vad de aproape o luneta foarfeca facuta la IOR in 1940, copie fidela dupa cea germana. Calitate excelenta, optica foarte clara, chiar si dupa atata timp.

    Da, bineinteles ca existau si godinuri pentru incalzire, ca doar inca de pe vrema forturilor bucurestiului aveau asa ceva in camerele de trupa! Ca sa nu uitam faptul ca ventilatia era in general cu suprapresiune, si in afara de ventilatoarele electrice existau si ventilatoare manuale de rezerva, montate in paralel.

    Ce e mai trist cu aceste uvraje e ca toata vandalizarea s-a petrecut dupa 90, pentru ca pana la revolutie inca erau mentinute in activitate de frica “invadatorilor capitalisti”. Am cunostinte care povestesc despre serviciul lor la Graniceri in anii ’80 deservind o astfel de cazemata (de aici stiu sigur faptul ca bunkerele MG aveau mitraliere grele ZB-53 – cea din cazemata deservita de cunostinta mea era facuta la Brno in 1938)

    • Astea-s vesti bune. Daca ai nevoie de ajutor, te ajut cu placere la munca de teren, asta daca avem noroc si de vreme prielnica.
      Forturile Bucurestilor sunt fenomenale, cel putin din ceea ce am citit si din pozele vazute. In Constanta avem putine obiective istorice (exceptand antichitatea). Nu stiam ca IOR activa inca de pe vremea WW2, acum m-ai facut curios si m-am interesat pe Wikipedia.
      Recunosc ca, de la o vreme e deprimant… sa se smulga tocurile usilor din ziduri, fierul beton din pereti, e paroxismul dementei. Se distrug (pentru ceva in jurul a max. 100 lei) indicii importante, cel putin pentru unii istorici si pasionati.

      • Intradevar e deprimant sa le vezi in halul asta de vandalizate:(

        wings count me in cand vin in Ct 😀
        Eu am zis ca nu renunt nu conteaa a trbeuie sa bat fiecare buncar in parte…Maca unul, UNUL si tot fac pe dracu si il includ in circuitul turistic…

        • Hehe, o sa ai de asteptat, noroc ca esti tanar 😀 Pai ce sa viziteze turistii? Peretii? In plus, sunt putine buncare destul de mari ca sa le poti amenaja pentru publicul larg, nu pentru alpinisti.
          Sa zicem ca te arunci pe banii tai si reusesti sa cureti si sa pregatesti un buncar. Ce faci cu dotarile? In toata Dobrogea nu gasesti un periscop complet (si am indoieli si in intrega tara). Arme gasesti, dar auxiliarele, periscop, mobilier, slabe sanse.
          Ma uit la Jersey, la Insulele Canalului Mânecii si ma minunez cum au fost prezervate buncarele germane, chiar intr-o tara inamica. La noi, teoretic fosti aliati, s-a vandalizat si fierul beton din ziduri. Sunt putin invidios, recunosc.

  4. Cred ca mai sunt cateva bunkere intacte(tata a fost militar si a avut in raspundere bunkerele germane de la corbu)si mi-a povestit despre ele,aveau periscopul intact pana si sistemele de aerisire manuale sau ceva de genu.Oricum, pe camp la corbu sunt vreo 20 de bunkere germane daca nu chiar mai multe(se pot vedea foarte usor pe maps.

    • Ar fi bine sa fie astfel, desi, persoanal, sunt sceptic. Armata nu se mai ocupa de paza acelor uvraje, le-au si radiat din inventare. La momentul acela banuiesc au demontat tot ceea ce insemna artefact ori piesa functionala.
      Apoi au venit barbarii… Cu baroase, pickhammere si lampi de sudura.

      Daca Armata mai are in intretinere buncare WW2, atunci da, exista o sansa.

  5. Tocmai mi-a fost confirmata o banuiala, mai precis faptul ca puturile de tun octogonale de tunuri de la Vadu nu sunt pozitii flak ci locurile in care se gaseau cele 4 tunuri Obuchov de calibrul 152,4 mm ce reprezentau componenta de artilerie de coasta din dotarea “Punctului Fortificat Gargalic”, de care, de altfel, tin toate bunkerele si cazematele aflate la fata locului.
    Ideea era in a prezenta o pozitie puternica de lupta capabila de rezistenta individuala si lupta prelungita chiar si izolata de restul armatei, motiv pentru care este aparata si dinspre uscat si exista si o componeta AA.

    • Da, ai dreptate, este, fara indoiala, fostul Punct Fortficat Gargalic. Asa se numea Corbu pe vremuri, Gargalic. Complexul era astfel camuflat incat sa para o ferma; daca nu gresesc exista si o mica baterie AA de 20 mm.

      Va trebui sa adaug un Later Edit si sa clarific identitatea obiectivului; poate citeste cineva articolul (mira-m-as) si ramane cu idei gresite.

  6. salut u-boat
    cum sa nu citeasca cineva articolul?!
    am trimis link-ul unor prieteni care au si inceput pregatirile pentru o expeditie foto intr-unul din week-end-urile care urmeaza.
    am vrea sa ne apropiem mai mult si de ruina industriala
    s-ar putea insa sa avem o problema: flota noastra auto este compusa dntr-un matiz si un fiat panda 🙂
    presupunand ca drumul este uscat, crezi ca razbatem cu bolizii astia?

  7. Salut Janina,
    Drumul este bun, asfaltat, se poate ajunge si cu Ferrari pana la IMR. Dupa aceea, daca continuati spre Vadu, urmeaza un drum ingust si, mai apoi, pe plaja un drum de nisip, dar si acela e accesibil.
    Succes la explorare.

  8. Salut, sunt interesante pozele; cand mergeti si la cazematele de la lacul Nuntasi (Sacele, Traian),cetatea Hstria? Parintii mei locuiesc in Traian, va puteti opri la o limonada la ei 🙂

  9. mai sunt si alte pozitii in zona vadu. daca va intereseaza vi le arat. practic, satul era inconjurat de locasuri si baterii de tragere.

  10. In vadu, dupa intrarea in sat, soseaua vireaza dreapta. In intersectia dinainte de IMR virati stanga si mergeti pana la fostul CAP. In spatele acestuia e o padure. Pe marginea padurii sunt amplasamente de tragere iar in mijlocul padurii e un bunkar. Toate curate si zugravite cu alb. Armata a facut curatenie acolo acum cativa ani.

    • Multumesc pentru informatie, Stefan. Foarte interesant, nu stiam de existenta acelor fortificatii, prin Mai cred ca o sa dam o tura prin zona.

Lasati un comentariu